Vineri seara m-am dus la catedrala, la miezonoptica. La finalul slujbei m-a chemat pr Nifon afara. In macaraua de langa biserica urcase un barbat, tata a cinci copii. Sub influenta clara a alcoolului sau drogurilor vroia sa se arunce de acolo pe motiv ca nu avea casa, iar autoritatile nu il ajutasera. Toti asteptau sa vina ceva negociator de la politie. Vazand ca nimeni nu indrazneste sa faca ceva, am hotarat ca am suficiente cunostinte de NLP sa incerc eu o discutie cu omul din macara. Si chiar am reusit putin, insa presa venea buluc si foarte neinspirati filmau, cu lumini puternice sau fotografiau cu blitzuri. Evident ca mi-a fost imposibil sa fac pacing cu el, care, intre timp, ajunsese sub cabina si incerca sa intre in ea. Noroc ca nu a reusit sa o deschida.
Pr Nifon s-a urcat in varful catedralei in constructie si a inceput un dialog cu Cristi (asa il chema pe omul suparat pe viata). Eu am cerut de la un jurnalist doua tigari si o bricheta, pentru discutia noastra se referise si la subiectul asta. Impreuna cu dl Mircea Man – presedintele Consiliului Judetean – si dl Todoran - inspectorul sef al IPJ Maramures, am urcat si noi pe catedrala. Am stabilit un lucru: Man, ca reprezentant al autoritatilor locale, nu intervine pana cand stabilim ca e momentul. Nu vroiam sa ne divulgam toate atuurile de la inceput.
Am inceput si noi un dialog cu el, iar la un moment dat a intervenit dl Man. I-am apreciat mult experienta politica, foarte vizibila in aceasta situatie. Nu stiu daca constient sau nu, dar a facut un pacing foarte bun cu Cristi. Unul avea 5 copii, celalalt 2. Unul avea probleme, celalalt era dornic sa i le rezolve. Unul dorea o tigara, celalalt a primit de la mine un gata aprinsa (banuiesc ca destul de tentanta pentru Cristi). Am apreciat mult la dl Man faptul ca a ascultat sfaturile noastre, in sensul ca nu s-a suparat, le-a preluat rapid si i le-a servit lui Cristi. Era suficient un cuvant cheie: copii, tigara, om serios, rezolvam, iar el stia cum sa imbrace informatia. Si aceasta a insemnat mult, pentru ca oricat experienta politica ai, creativitatea unui om se cam termina dupa o ora de discutii.
La un moment dat imi vine o idee: Spuneti-i ca il vedeti om serios, ii zic eu d-lui Man. Evident, o paseaza mai departe. Stiti ca e hotarat, licitez eu. Man da mai departe. In doua minute, dupa alte discutii despre copii si greutati, Cristi incepe sa coboare. M-am intrebat ce l-a determinat sa faca acest lucru. Si am ajuns la concluzia ca au fost cele doua mesaje: ca e perceput ca om serios si hotarat. De ce? Simplu: pentru ca nu fusese bagat in seama si ajutat de catre autoritati. Acum autoritatile il considerau serios, un partener de discutie. In plus era perceput si ca om hotarat. In sfarsit si-a recapatat demnitatea de cetatean roman, care discuta si era apreciat de presedintele Consiliului Judetean.
Cu siguranta cele doua afirmatii nu au fost singurele care l-au determinat pe Cristi sa coboare, dar au fost decisive. Evident a fost importanta experienta politica a d-lui Man, pacing-ul pe care l-a facut prin copii si multe alte lucruri mai mari sau mai mici. Dar concluzia e simpla: a fost o experienta aparte pentru mine, care mi-a facut o placere deosebita. As mai vrea sa iau parte la astfel de lucruri, dar nu cand ai de-a face cu oameni cu probleme sociale.
